La început orice fata, căci nu e femeie, crede că Străinul atrage. Exact pe mitul alterităţii – vede diferitul şi alege în funcţie de diferenţele de grad care pornesc de la medie. Aici, este, să fim sinceri, mai mult curiozitate, lipsă de experienţă şi alegere de moment, prostească. Cele mai multe aici greşesc; multe rămân captivele bărbaţilor pe care i-au vânat, culmea, toată viaţa.
La un moment dat, când adolescenţa începe să se contureze, iar fata să facă pasul spre femeie, iubirea începe să fie mai mundană. Greşelile – dacă sunt recunoscute – se transformă acum în erori de îndreptat la omul de lângă ele. Deci bărbatul pseudo-femeii, căci nu putem încă să vorbim de femeie până la capăt, este un descurcăreţ, gata să hrănească o cireadă.
Într-un final, după ce trecem prin stadiile de mai sus, ajungem la ceea ce înseamnă femeie. Iar femeia poate fi şi la 18 ani, 29, 45, 70, căci analiza pragurilor nu este, în esenţă, legată de cronologie şi vârstă biologică. Altfel spus, o femeie adevărată face din bărbatul de lângă un prilej de desfătare; îl vede nu numai în proiectivitatea lui, ci în felul lui concret de a fi. Aici, iubire este autentică. Femeia nu caută nici stabilitate, nici confort, nici extravaganţă, nu este mânată nici de curiozitate, dar nici de idealuri, ci, culmea, de nimic! Abia atunci când toate măştile sunt data la o parte, femeia poate să iubească genuin. Până atunci, butaforie!