Dacă te dezbraci de încleştarea pe care ţi-ai legat-o la ochii, o să ajungi cu adevărat la mine. Dacă îţi dai, uşor, drumul la hainele orgoliilor care atârnă de tine poate că o să înţelegi că drumul nostru e genuin, nu vine din închipuiri răscolite şi născocite. Şi uite aşa, dacă o să te sorbi în patul nostru, o să înţelegi că nu ai ce să înţelegi atunci când e vorba de iubire.
Alunecă şi fă un mic efort, nu trebuie mai mult, e suficient să vrei să vezi, să cobori în abisul fiinţei, să nu te mai minţi că îţi este mai bine fără mine, fără noi. Iubirea este doar a noastră, de ce să-i dăm cu piciorul, de ce să o minţim minţindu-ne pe noi? Nu ar fi mai corect faţă de inima noastră să ne luăm în braţe şi să ne cuprindem cu fior? Nu ar fi mai onest faţă de lumea noastră să dansăm în spaţiul trăirilor?
Eu nu intru pe geam…