Nu ştiu, am senzaţia că totul este întors, că ceva nu este la locul lui când vine vorba de simţ estetic. Mai ales în postmodernitate. Ştim foarte bine că, în ziua de azi, contează foarte mult aspectul fizic. Este mai important, chiar dacă sună ridicol pentru elitişti, ca bagajul intelectual. De aceea, cei mulţi se înarmează cu tot felul de trucuri. Cu toate astea, unii ajung să facă din asta un scop în sine. Şi chiar dacă nu e un lucru rău, poate degenera în ceva mult mai grotesc. Toţi trebuie să avem grijă de igiena noastră, să avem grijă în primul rând de noi, de sănătate, de tot ceea ce implică săpun şi apă. Dar de aici, de la faptul că vorbim de o necesitate, până la a trece în planul ridicolului este cale lungă. De ce? Pentru că mulţi uită esenţialul, uită lucrurile elementare, cum ar fi spălatul pe cap, pe dinţi, pe mâini, etc. Dar nu uită parfumul, nu uită că trebuie să se împopoţoneze până peste cap. Ei bine, aceştia sunt şi virulenţi. Prin simplul fapt că nu mai fac diferenţa între elementar şi grotesc, ajung să creeze o industrie a mizeriei. Industria mizeriei o vedem zilnic la metrou, pe Facebook e dusă la rang de veneraţie, peste tot. Când vezi femei care se machiază excesiv, când vezi practic măşti care le strică, le distruge ultima pată de naturaleţe, de feminitate, ajungi imediat în spaţiul industriei mizeriei. Veţi spune, bine, bine, dar se spală! Şi ce dacă! Multe nu o fac. Cum mulţi nu o fac. Iar dacă o fac, prin simplul fapt că ajung să confunde bunul simţ cu excesivul…denaturează relaţia pe care ar trebui să o aibă cu naturalul. Dacă o femeie se „îngrijeşte excesiv”, cum spune ea, de obicei, atunci nu are cum să facă trecerea decât în planul grotescului. Dacă ajungi să faci din machiaj, din pretexte pentru a te „îngriji” un scop în sine, atunci ajungi să faci un scop din minciuna cu care-ţi alimentezi ego-ul. Şi atunci, dacă minciuna este dusă la rang de veneraţie, adevărul trece în plan secund. Cu alte cuvinte, una este să te îngrijeşti, cum este normal, alta este să faci din asta un scop în sine. Evident, toate trucurile sociale cu saloane de cosmetică, saloane de nu ştiu mai ce, toate se alimentează tocmai cu această vanitate. Puţin creier, dar multă imagine! Nu spune nimeni că nu e bine să te fardezi, că se poate înţelege şi asta, dar să nu întreci limita bunului simţ, să nu te minţi pe tine, să nu ajungi să te mai recunoşti în oglindă. Trucul, ca oricare altul, are o finalitate, e trecător, iar atunci când îţi va fi lumea mai dragă, când ajungi să-l minţi pe ăla de lângă tine, chiar atunci se poate întâmpla să se întoarcă fix împotriva ta.