Dacă omul nu ar mai fi constrâns de norme, oare ar mai avea acelaşi fler în ale vieţii? Sau mai corect, ar mai putea să fie moral, să fie integru cu adevărat? Evident, toţi ar spune că nu, însă dacă ar fi să privim mai atent…nu am găsi un soi de moralitate şi într-un mic gest? Dacă am renunţa la cutume, atunci ar trebui să acceptăm că există un om gol, ca un sălbatic avid, constrâns şi legat în lanţuri. Dar cu toate astea, nu am putea scăpa de mediul său, de cunoştinţele sale, deci de avuţia sa morală. Fie că ne place sau nu…vine la pachet! Să terminăm cu ideile unui om integru, doar pentru că are statutul de „om” şi nu de sălbatic. Şi să renunţăm la ideile preconcepute că barbarii nu sunt oameni, că sunt străini de tainele omenescului, mult prea omenescului…