Vorbim de rău, dar cel mai mult ne place să-l vedem ca o excepţie. Ne asigurăm aristotelic că totul converge înspre bine, că există un lanţ cauzal ce se soarbe într-un final spre bine, că mirajul centrului atrage, iar tot ce nu este „pus la locul lui”, dacă ar fi să facem o analogie...