Un exerciţiu mintal

Posts tagged "Socrate"
Ironia lui Socrate

Ironia lui Socrate

       Dialogurile platonice reprezintă o întreagă dramaturgie, iar personajele nu sunt relevante doar din punct de vedere filosofic, ci și teatral, ca mimică și gestică. Practic, avem o punere în scenă a filosofiei. Astfel, tehnicile de interogaţie la Socrate sunt foarte importante, iar ironia socratică trebuie văzută mai degrabă ca interogare[1]. Este esențial...
Diotima şi Socrate

Diotima şi Socrate

  Am recitit Platon – Banchetul sau Despre iubire şi din tot ce era acolo, lucruri pe care le ştiam, l-am redescoperit pe Socrate. Probabil că destinul său „tragic” mă pune şi pe mine în faţa oglinzii. La fel ca Socrate, nu atac Omul niciodată şi nici nu am aşteptări de la el. Oamenii trebuie...
De ce e bine să fii prost?   

De ce e bine să fii prost?  

Nu cred că există om, mai ales în lumea actuală, să nu creadă despre el că este minunat. Amorul propriu nu-l lasă, îl ţine pur şi simplu legat de oglindă, iar de acolo până la narcisism e doar un pas. Sigur că egocentrismul se află la rădăcină, iar voinţa la creştetul conturului personal. Şi uite...
Toţi cei care au avut ceva de spus au sfârşit tragic

Toţi cei care au avut ceva de spus au sfârşit tragic

  Mi s-a spus că sunt poet, deşi nu ştiu să scriu poezie, că lumea mea este mult prea ideală, prea ruptă de mundan. Mi s-a spus că sunt desuet şi scriu idilic despre lucruri reci, că ar trebui să nu uit de numere şi de statistică. Însă, pentru nazişti statistica nu era totul? Pentru...
Eu iubesc proastele

Eu iubesc proastele

  Nimeni nu este complicat în esenţă, toţi suntem banali. Însă, tindem aşa, ne întindem mereu capcane, din dorinţă de exacerbare, din stimă de sine cu steroizi, din narcisism avid, ne postulăm tot felul de lumi, unele mai seducătoare decât altele. Până la urmă, nici noi nu ştim ce vrem, dar ne place să credem...
Jules Evans: Filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase

Jules Evans: Filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase

Dacă ar fi putut să picteze cartea, atunci Jules Evans cu siguranţă ar fi  făcut apel la Şcoala din Atena de Rafael. De ce? Pentru că pictura exprimă diversitatea întregului faţă de parte. Aşa se face că-i avem pe Aristotel, Platon, Socrate, Heraclit, Pitagora, Epictet, Rufus, Seneca, Epicur, Diogene, Plutarh, dar şi scepticii puşi în...