Ce este postmodernitatea?
Mă gândesc că foarte mulți oameni înțeleg lumea în care trăiesc. Toți spun cum este viața și cum ar trebui să fie lucrurile. Într-un fel, postmodernitatea trebuie înțeleasă în cheia ei renascentistă, dar mai degrabă dostoievskiană, la care se adaugă fervoare nietzscheană și ai tabloul vieții actuale. În Antichitate se puneau bazele a ceea ce...
De ce o să ne distrugem până la urmă?
Nu spunea Nietzsche că numele său va fi legat de ceva mare, de un oracol al dezastrului, al nihilismului? Ei bine, prin nihilism, a reuşit să pună bazele, paradoxal, omului actual. Prin relativism, orice individ este un soi de Supraom de masă. Superb creionat de Eco! Acum, nimeni, în acest sens, nu greşeşte, ci pur...
Absurdul ca existenţă?
Toţi răspundem din inerţie atunci când suntem întrebaţi de viaţa noastră. Totuşi, să bifezi aşa de uşor nu trădează un procedeu de suprafaţă, de artificialitate? Sigur, mai ales că nu ne întrebăm filosofic, nu ne hărţuim epistemic, nu ne cernem printr-o sită de raţionamente, ci dăm, aşa cum este şi normal, un răspuns superficial,...
Eterna reîntoarcere a aceluiaşi
Este un drum ce nu duce nicăieri, oricum aş privi, dacă merg spre…, nu ajung la tine. E, dacă vrei, un lanţ cauzal rupt la capăt, exact cum şarpele lui Nietzsche rupea circularitatea eternei reîntoarceri a aceluiaşi. Este punctul de cotitură care îmi spune că am mers mai departe, dar am rămas pe loc....
Muza mea?
Teoria răului cel mai mic nu se poate aplica în iubire. Nu te joci cu jumătăţi de măsură…aici. În politică, în sofistică, în dispreţ, o poţi face, dar nu aici, mai ales că vorbim de inimă. Putem să ne minţim, oricum o facem în fiecare zi, dar niciodată nu putem să ne minţim până...
De ce nu mai suntem capabili să iubim în postmodernitate?
Ştiu că sună tranşant, dar dacă dăm poleială la o parte o să conştientizăm miza şi poate că o să învăţăm ceva. Aşa că, mai bine, să punem răul în faţă, iar de aici să extragem tot ce poate fi mai onest intelectual. În primul rând, postmodernismul a început în momentul în care a...
Cum se iubeşte în societatea actuală?
Prin sms, WhatsApp, Facebook, ori alte mijloace moderne de „comunicare” în masă. Se mai iubeşte şi la raft, de fiecare dată când încercăm să ne sincronizăm mişcările. Noi nu mai iubim persoana, iubim momentul, sincronizarea de care vorbea Derrida. Măcar de-ar fi una în genul filosofului, mai degrabă e vorba de o iubire planificată...
Unele femei mă sperie!
Sunt nişte tipe care umblă ahtiate după perfecţiune. Fac orice s-ar putea ca să fie perfecte, doar fizic. Nu judec pe nimeni, dar frumuseţea nu constă numai în armonie şi simetrie, ci în entropie. De exemplu, strungăreaţa poate fi un defect care dă farmec, ori gropiţa în obraz. Astea sunt lucruri care ţin de...
Portretul femeii puternice
De ce bărbaţii au întotdeauna dreptate? Sigur că nu au, dar au! Într-un final, tot ajung să aibă. Iar răspunsul? E unul simplu. Lumea este a bărbaţilor. Da, încă este a bărbaţilor. Chiar şi acolo unde nu te gândeşti că ar putea să fie, este. Nu ştiu câte femei au luptat cu sistemul, dar...
Femeile urăsc femei
Femeile însele ascund întotdeauna îndărătul întregii lor vanităţi personale dispreţul lor impersonal – faţă de „femeie“. – F. Nietzsche Evoluţia speciilor ne-a învăţat că, acolo unde nu este culoare, trebuie să fie, trebuie să fie ceva care să te scoată cu capul afară, trebuie să fie un deal sau un ţărm prin care să te...
