Un exerciţiu mintal

Posts tagged "iubire"
La sfârşit… suntem doar noi doi

La sfârşit… suntem doar noi doi

  (Fragment) Am compus din mâinile lor atingeri perfecte, am văzut prin ochii lor, am alergat cu picioarele lor şi am luptat mereu pentru o noemă ce tinde să fie dincolo de mine. Dar la sfârşit…suntem doar noi doi. Sfârşitul nu e niciodată al lor, ci al nostru, ne aparţine, este înscris în hăul nostru...
Cum ne jucăm într-o relaţie?

Cum ne jucăm într-o relaţie?

  Am întâlnit foarte mulţi oameni care se plâng, sătui fiind, de faptul că unii nu se mai satură să se joace, că nu renunţă la arme, nu le pun jos şi preferă să se joace. Recunosc, am întâlnit şi eu situaţii asemănătoare! Totuşi, cum stau de fapt lucrurile? Există două tipuri de a te...
Am uitat de noi

Am uitat de noi

   (fragment) Te-am văzut, aveai bluza cumpărată de mine, oare zâmbeai? Ai crezut că totul o să fie în inimă aşa cum era în raftul din magazin? Culmea, aveai inimă, dar ai vrut sertare, ai vrut să fentezi destinul. Nu era mai uşor să ne urmăm cursul împreună, să nu ne furăm pe noi, aveam...
Singurul loc fără nume

Singurul loc fără nume

  Este spaţiul desenat în jurul a două persoane. Acesta se formează spontan şi se ţine scai de cele două personaje atâta timp cât ele nu îşi propun să-l rupă, să-l aducă în goana mundanului. Cu cât se agaţă una de alta, cu cât fug, cu atât sunt aruncate în imensul fără de nume. Poate...
La ce bună singurătatea?

La ce bună singurătatea?

  Este perioada sărbătorilor, perioada Cuplurilor de Sezon, când femeile cred că, dacă vine Anul Nou şi le prinde singure, vor rămâne singure pentru totdeauna. Şi uite aşa, apar relaţii care se transformă în căsnicii, iar pe urmă în divorţuri. Dar viaţa este frumoasă, nu? La ce atâta stres să fii cu cineva? Gândeşte-te câte...
Câştigă cineva în iubire?

Câştigă cineva în iubire?

  Aşa cum unii sunt făcuţi să fie sclavi, iar alţii stăpâni, cum spune Nietzsche, şi în materie de inimă unii sunt făcuţi să ofere totul, iar alţii să nu ofere nimic. Dacă în planul pragmatismului câştigă mereu Aristocratul, pentru că ştie cum să pună problema, mai precis cum să calce în picioare şi să...
Este impropriu pentru un bărbat să sufere?

Este impropriu pentru un bărbat să sufere?

  Şi asta vine de la o femeie, cum să suferi, nu sunt atâtea pe lume, nu este specific prădătorului? Aşa, sunt multe posibilităţi, aşa de multe că ajungi să te pierzi între ele. Şi totuşi, mergând pe logica reptiliană a distinsei, te poţi gândi, fără prea mult deranj, oare ce sens mai are să...
Prinşi în furtuna iubirii

Prinşi în furtuna iubirii

Atunci când cuvintele îşi pierd orice substrat este chiar momentul când ştiu că o atingere face mai mult decât o mie de cuvinte. Noi nu ne vorbim, noi ne minţim că putem să atingem ineluctabilul, ne întindem capcane, dar o facem glorios, cu deşertul după noi, nici nu avem cum să dăm greş, doar suntem...
Kafka girl

Kafka girl

Este o fată aprigă, inteligentă, suficient de iscusită să înţeleagă jocul, dar care se încăpăţânează să meargă mai departe, să încerce cumva să pătrundă în lumea mea. Şi nu e absurd, pentru ea nimic nu poate fi absurd, pentru că alege să meargă cu el la braţ. Să fie speranţă? Să fie iubire oarbă? Nici...
Simulacrul în iubire

Simulacrul în iubire

Simulacrul în iubire se manifestă diferit în funcţie de sexe. Pe scurt, bărbatul, prin deţinere, pretinde că iubeşte, dar de fapt nu face decât să-şi gâdile ego-ul. Mai simplu spus, cu cât jucăria este prezentă la locul ei, în spaţiul lăsat de mascul, cu atât simulacrul în iubire este mai prezent. Iubirea nu este despre...
Vino la "Povestea celor două inimi"!

Vino la “Povestea celor două inimi”!

    Foarte multe persoane de-a lungul timpului mi-au cerut să-mi vorbească, să-mi împărtăşească tot felul de trăiri. Am adunat, practic, în toţi aceşti ani, material pentru un documentar, fără glumă! Şi chiar dacă nu am transformat blogul într-un cor al plângăcioşilor, am decis să fac pasul, aşa cum e onest, spre voi, direct, faţă...
Nuntă în cer  

Nuntă în cer  

  Inima ta bate! O auzi? Lumea stă în loc să o asculte, să ne vestească pe noi, căci totul se strânge în miezul derivei noastre, nimic nu mai contează, doar solipsismul contopirii noastre. Aş putea jura, căci muzica este scrisă toată cu acordurile mâinilor tale, a buzelor tale, a încleştărilor din miez de noapte....