Înţelepciunea vine între patru pereţi
Cine spunea asta? Parcă Cioran. Ştiu, este împotriva filosofilor care cred că deţin răspunsuri ascunse, chiar dacă spun că nu le deţin! Este împotriva raţiunii să spui că sânul ei te poate duce pe culmi ascunse, nu Critica raţiunii pure a lui Kant. Dar eu o prefer pe ea. Să mă descos pe mine...
Ce este înţelepciunea?
Să renunţi la tine, să înţelegi că nu înţelegi, că eşti frate cu deşertul. Dacă iei în stăpânire deşertul, atunci tot ce ţine de ridicolul uman devine sublim, egoismul se transformă, răutatea se volatilizează, gustul se amplifică. Majoritatea oamenilor nu pot trece dincolo de egocentrismul lor. De aia apar toate suferinţele, crimele, mizeriile înrudite...
Să iubeşti înţelepciunea?
Am tot căutat mereu necăutatul. Mi-am spus că deşertul nu este aşa de mare pentru nasul meu egotic. Să las eu ceva să-mi scape? Şi cum poţi să-ţi aşterni colţi de raţiune? Cum altfel decât punând în plan secund lucruri ce par minore. Atenţie, ce par! Pentru că atunci când te uiţi pe cheiţa...
