Uneori ne rămân cele mai abjecte lucruri şi trebuie să ne mulţumim cu asta. Timpul nu iartă pe nimeni, inevitabilul o să vină oricum peste noi, deci ce putem face? Ne putem mulţumi cu nimicul, cu faptul că ne-am ratat, că nu mai avem parcurs şi nici proiecţie de atins? Mizeria, grotescul – atâtea...