Femeia imaginii
Ştiţi pozele alea de pe Facebook în care urangutanii sunt invitaţi să le curgă balele? E plin! Femei, aproape ca la magazin, care te invită să le descoperi sufletul, să le înţelegi raţiunea, dar mai ales să le cuprinzi cu inima! Însă, paradoxal, te invită în pudoarea imaginii, în promiscuitatea de moment, în hedonismul exacerbat...
Despre circ
Când ai sosit în gara mea trenul mergea anost în gol, se duce pur şi simplu, aveai impresia că întrece totul cu viteza luminii….Însă, aşa cum se întâmplă în tragediile greceşti, stătea pe loc, nu se mişca deloc, poate că te aştepta, altfel nu ai fi putut să ajungi la el, nu? Totuşi, vezi tu,...
Sunt prea sensibil!
Mi s-a tot spus, în ultima perioadă, că sunt prea sensibil. De parcă, într-o lume barbară, nu pot exista şi idealişti. În fond, în cine să dai cu parul, nu în primul care spune că ar trebui să avem grijă de noi, să fim un pic mai altruişti? Revin aici la obsesivul Carlin, toţi...
Despre acumularea de bunuri
Atunci când, Veblen, a vorbit pentru prima oară în termenii barbariei economice, am tresărit zicând că asta era ideea care mi-a lipsit în carte, dar care o să apară făţiş în teza de doctorat. Recent, l-am descoperit şi pe Niculae Bellu spunând acelaşi lucru, dar dintr-o perspectivă morală. Nu ştiu cum să spun dar,...
Toţi cei care au avut ceva de spus au sfârşit tragic
Mi s-a spus că sunt poet, deşi nu ştiu să scriu poezie, că lumea mea este mult prea ideală, prea ruptă de mundan. Mi s-a spus că sunt desuet şi scriu idilic despre lucruri reci, că ar trebui să nu uit de numere şi de statistică. Însă, pentru nazişti statistica nu era totul? Pentru...
Frumuseţea locului pierdut
Toţi avem locuri mai mult sau mai puţin bine definite. De la „locul” cărţile pe care le citim, la „locul” unde ne ţinem ciorapii. Aceste spaţii ontice, cum bine le nuanţa Heidegger, se raţionalizează în jurul ideii de sălăşluire. Dar ce ne facem cu acele spaţii mai puţin conturate? Cum putem să ştim ce se...
Animalul din om
Plictisitor sunt. Cum plictisitori suntem. Şi uite aşa, ne plictisim în haită. Că tot suntem laolaltă, barem să lătrăm cu tărie, să ne transfigurăm toate reflecţiile umane ce mai zvâcnesc în noi. In fond, conceptul de „om” nu poate fi pus la îndoială? De ce trebuie să derivăm totul din imensul uman? Nu putem vorbi...
Superioritatea inferiorităţii
Mă întreb – Noi ce căutăm? Pe cineva onest în stare să producă pentru noi cu adevărat, sau pe cineva care ne fentează, dar ne vorbeşte frumos? Oricum ar fi, se pare că oamenii aleg varianta găunoasă. Dacă există un căţeluş menit a da din coadă, atunci totul este perfect. Nu contează costurile, nu contează...
