Un exerciţiu mintal

Posts tagged "eu"
Femeia de dincolo de aspect fizic şi joaca de-a plictisul!

Femeia de dincolo de aspect fizic şi joaca de-a plictisul!

Când ajungi să cauţi, ca bărbat, sclipire dincolo de aspect fizic la o femeie, cred că ceva începe să nu mai funcţioneze în tine. Nu ştiu, cum femeile sunt fascinate, orbite de ce reprezintă bărbatul în societate, statusul său, şi bărbatul se lasă fascinat de aspectul fizic al femeii. La nivel mediu, aşa funcţionăm, nu...
Nu oricine merită inima mea…

Nu oricine merită inima mea…

  Dacă tu crezi că mă mişcă în vreun fel ceva la tine, te înşeli! Cu siguranţă nu ai învăţat nimic despre mine, niciodată nu o să mă atragă ce crezi că-i atrage pe toţi, mereu o să caut să fac din tine cel mai frumos personaj al romanului meu, iar asta înseamnă mai mult...
Călător prin lume

Călător prin lume

  Nu ştiu câţi au curajul să treacă prin vieţile altora. O pot face mental, îşi pot imagina că pot atinge un crâmpei din vieţile celorlalţi, dar nimeni nu-şi asumă curajul până la capăt. Dacă te plimbi prin vieţile oamenilor, ajungi să înţelegi că nu eşti ultimul pe lume, că, într-un fel sau altul, temerile...
Iubeşte-mă tu!

Iubeşte-mă tu!

  Arată-mi că numai de tine am nevoie, fă-mă să înţeleg că nu înţeleg, că inima este mai mult decât o glumă bună. În fond, nici nu am curaj să recunosc, dar accidentul este frumos, am dat peste tine, peste noi. Iubeşte-mă tu! Nu o să pierzi nimic, nici nu o să câştigi, dar o...
Femeia de ciment

Femeia de ciment

 Femeia de ciment O femeie ascunsă în lut Aşa de pitită de inima ei, Pierdută de tot ce înseamnă hău şi prăpastie Tu eşti de piatră, iar eu sunt… Cum poţi să spulberi orice formă de minuni a lumii aşa de uşor? Cum poţi să striveşti cu naturaleţea ta tot ce este mai frumos în...

Scrisoare pentru tine

Acum vreo doi ani de zile am început să scriu un roman. Mi-am adus aminte de el şi mă gândeam dacă are rost să-l continui. Să-l continui? Textul nu este corectat, căci nu m-am uitat pe el. I. Astăzi am încercat să alerg ca un nebun. Mă temeam de mine, ca şi cum aş fi...

Lenitiv

Totul este pustiu…lacrimile mele poartă darul sublim al unui drum neterminat. Soarele, luna, gustul, mirosul mă împiedică să sper. M-am împrietenit cu ploaia! Ea este singura care mă ascultă, dar, în același timp, nu mă lasă să văd soarele. Îmi spune că numai Ea poate să înfățișeze lacrimile mele. Îmi spune multe! Acum o să încerc singur...