Un exerciţiu mintal

Posts tagged "durere"
Despre durere

Despre durere

  Durerea adevărată nu poate fi descrisă cu adevărat, pusă în cuvinte. Cum să creionezi maţele, eviscerarea sufletească? Şi nu e vorba de durere fizică, aia nici nu contează….până la urmă. De ce? Pentru că sufletul are darul de a pune foc somatic, de a trece dincolo de toate. Durea fizică nu ajunge la inimă...
Eu vedeam prin tine

Eu vedeam prin tine

  Hai să-ţi spun acum cum au stat lucrurile, vrei? Am ştiut dintotdeauna totul despre tine, tot. Însă, am vrut să te las pe tine să crezi că te joci, că te răzbuni, că faci tot ce vrei. Şi te-am lăsat, chiar te-am încurajat să faci tot ce-ai făcut. De ce? Pentru că te iubeam,...
Ce este trist?

Ce este trist?

  Să parcurgi urmele trecutului, să te uiţi la poze, să rememorezi trăiri ascunse, clipe pe care le-ai ascuns aşa de bine în tine, încât cu greu mai dai de ele. Ştiu, de ce să facem aşa ceva, de ce să ne răscolim printre poze pierdute? Dar, de ce să nu o facem? Oare dacă...
De ce ne dorim ca fostul să sufere?

De ce ne dorim ca fostul să sufere?

Am impresia că dorinţa ca celălalt să sufere este direct proporţională cu dorinţa de reuşită proprie. Cu cât ne chinuim să reuşim, să trecem cât mai repede peste trecut, cu atât ne hărţuim cu “trecutul” care vine peste noi. Ce să facă săracul? Să stea acolo pur şi simplu? Nu e mai bine să ne...

Când suferim?

  Cred că durerea cea mai dureroasă este cea la care te aştepţi. Se spune că lucrurile care te iau prin surprindere pot fi foarte plăcute sau, dimpotrivă, neplăcute, însă eu mă încăpăţânez să văd în durerea preconizată cel mai mare ocean. Poate că sună anost, dar atunci când ai posibilitatea reală să accesezi mirajul...
Craiul de curte nouă sau iubirea virginelor

Craiul de curte nouă sau iubirea virginelor

Ce căutăm în bătălia noastră cu noi înşine, să ne potolim, domolim, poftele obscure sau să ne pătrundem şi mai mult cu virtutea noastră de a ne răstălmăci liniştea? Simţim că obosim şi totuşi căutăm să nu scutim durerea de glas. Nu ştiu de ce ţinem să ne hăituim cu speranţele noastre pline de iluzii...

Despre neputinţa de a trăi

Am nevoie de o lacrimă care să mă conducă către mine. Poate că trăiesc în propria-mi neputință. Mă uit dincolo și-mi dau seama că eu sunt cel fără de sens. Un om, când își pierde scopul, este pierdut. Fără scop, țel, noi nu suntem noi. Și, totuși, pentru cine mă justific, în fața cui încerc...