Un exerciţiu mintal

Articole
De ce eu?

De ce eu?

Poate că am făcut victime în deranjul meu prin viață, dar știu că așa cum am fost…nu am fost niciodată inert, am iubit și am fost iubit. Ce este mai important? Să te minți că trăiești sau să trăiești? Cel mai ușor e să te minți, normal! E varianta comodă. Nu poți să trăiești viața...
Nietzsche a murit!

Nietzsche a murit!

Filosofia lui Nietzsche este seducătoare, dacă stai să te gândești…postmodernitatea este nietzscheană. De la el provin – relativismul cultural, absurdul, somatizarea, trăirea momentului, haosului, întoarcerea la hedonism, beția dionisiacă, moartea lui Dumnezeu, psihologia actuală, psihanaliza și dansul măștilor. Și mai ales….ce nu mă omoară, mă face mai puternic! Practic, nu există domeniu de achiziție a...
Despre iertare

Despre iertare

Cred că cel mai greu pe lume este să ajungem la iertare. Și asta pentru că iertarea nu vine ușor, vine împotriva firii barbare din noi, vine din oceanul prins cu frământări, vine pe filonul egoismului. În fond, cel mai nobil este să ajungi să poți să ieriți. Dacă reușești asta, atunci intri în altă...
Să culeagă altcineva roadele?

Să culeagă altcineva roadele?

Ne construim în relații, ne donăm, ne adaptăm la un circuit comun și astfel ne învelim cu o mireasmă ineluctabilă. Mai simplu spus, ne calibrăm unul pe altul și când în sfârșit ajungem la justa și veritabila înțelegere, ne despărțim. Astfel nu facem decât, prin toată truda, să le ușurăm calea celor din jurul nostru,...
Să facem bine!

Să facem bine!

Am fost recent la o Mânăstire, iar la finalul slujbei am auzit îndemnul simplu al unui călugăr care spunea că trebuie să facem bine. Oricum ar fi, să facem bine, pentru că binele atrage binele. Eu mereu am crezut că pentru oameni este mult mai la îndemână să facă rău, de fapt asta cred și...
Nuntă în cer...

Nuntă în cer…

Cred că cel mai rău îți faci nu când te păcălești că iubești, ci mai degrabă atunci când nu accepți că iubești. Din frică poți să fugi, să te minți, să te arunci în brațele altuia, poți să faci practic orice. De ce? Pentru că refuzi să accepți că inima ta poate să aparțină cuiva....
Despre etichete puse pe Facebook

Despre etichete puse pe Facebook

Operăm cu certitudini și asta ne dărâmă. Plecăm de la premisa că le știm pe toate și astfel punem etichete cu privire la persoanele din mediul virtual. E și ușor, dacă sportul național este scuipatul de semințe, atunci de ce nu ar fi și eticheta? Acum, lucrurile sunt foarte simple, pentru majoritate rețelele de socializare...
Despre normalitate...

Despre normalitate…

Dacă te uiți pe stradă la oamenii de lângă tine ai senzația că te afli într-un trib. E suficient să vezi ținuta vestimentară, portul somatic …practic, de la tatuaje, freză la haine rupte și figuri rupte din cărțile cu barbari. În fond, dacă vrei să ajungi la miez, atunci nu ai cum să nu remarci...
Despre echilibru. De ce nu suntem în stare să ne păstrăm echilibrul? De ce epatăm?

Despre echilibru. De ce nu suntem în stare să ne păstrăm echilibrul? De ce epatăm?

Să vorbești de echilibru în postmodernitate e ca și cum ai încerca să vorbești la un zid. Însă, am învățat din Mitul Peșterii că uneori și zidurile pot duce undeva și astfel mă pot învârti sisific în jurul unei idei. Nu cred că o idee poate fi arestată, deși mulți au plătit cu viața pentru...
Frica de singurătate...

Frica de singurătate…

Omul este un animal social, spunea Aristotel, nu? E suficient să vezi cum stau lucrurile cu toate activitățile pe care le desfășurăm, de la sport, artă, până la teatru și chiar muncă, totul se desfășoară în spațiul socializării. Ba mai mult, având în vedere avântul tehnologic, rețelele de socializare sunt noul trend când vine vorba...
Autorul sau Omul?

Autorul sau Omul?

Este foarte interesant că actul scrierii este văzut de ceilalți ca fiind sacru prin interiorizarea lui. Eu am tendința să cred că ideile zboară din momentul în care au fost așezate pe hârtie. Ele nu îți mai aparțin, intră în mentalul colectiv, nu mai țin de tine ca autor, dar mai ales ca om. La...
Omul animal

Omul animal

Text scris in septembrie, 2010 De fiecare dată căutăm propriile noastre urme. Nu putem să ne descotorosim de propria noastră putoare, de mănunchiul de oase ce putrezesc lasciv în noi. Vrem, nu vrem, ajungem să ne hăituim chiar şi atunci când ne este lumea mai dragă. Chiar şi când vine soarele peste noi, tot căutăm...