Despre normalitate…
Dacă te uiți pe stradă la oamenii de lângă tine ai senzația că te afli într-un trib. E suficient să vezi ținuta vestimentară, portul somatic …practic, de la tatuaje, freză la haine rupte și figuri rupte din cărțile cu barbari. În fond, dacă vrei să ajungi la miez, atunci nu ai cum să nu remarci...
Despre echilibru. De ce nu suntem în stare să ne păstrăm echilibrul? De ce epatăm?
Să vorbești de echilibru în postmodernitate e ca și cum ai încerca să vorbești la un zid. Însă, am învățat din Mitul Peșterii că uneori și zidurile pot duce undeva și astfel mă pot învârti sisific în jurul unei idei. Nu cred că o idee poate fi arestată, deși mulți au plătit cu viața pentru...
Frica de singurătate…
Omul este un animal social, spunea Aristotel, nu? E suficient să vezi cum stau lucrurile cu toate activitățile pe care le desfășurăm, de la sport, artă, până la teatru și chiar muncă, totul se desfășoară în spațiul socializării. Ba mai mult, având în vedere avântul tehnologic, rețelele de socializare sunt noul trend când vine vorba...
Autorul sau Omul?
Este foarte interesant că actul scrierii este văzut de ceilalți ca fiind sacru prin interiorizarea lui. Eu am tendința să cred că ideile zboară din momentul în care au fost așezate pe hârtie. Ele nu îți mai aparțin, intră în mentalul colectiv, nu mai țin de tine ca autor, dar mai ales ca om. La...
INTERVIU: Cornel Moraru și Nimicul ca Existență…
Cum ai luat decizia de a o lua pe drumul filosofiei? Pentru că foarte mulți fug de ea tocmai că nu o văd pragmatică. R: Nu-mi amintesc să fi fost o „decizie” propriu-zisă. Pur și simplu am intrat pe drumul asta pentru că-mi plăcea peisajul. De multe ori nu ne alegem noi drumul, ci...
Omul animal
Text scris in septembrie, 2010 De fiecare dată căutăm propriile noastre urme. Nu putem să ne descotorosim de propria noastră putoare, de mănunchiul de oase ce putrezesc lasciv în noi. Vrem, nu vrem, ajungem să ne hăituim chiar şi atunci când ne este lumea mai dragă. Chiar şi când vine soarele peste noi, tot căutăm...
