Avem tendința de a da un aer aproape științific alegerilor noastre. Mai ales dacă vorbim de alegeri, pentru că avem impresia că ne reprezintă interesele și deci trebuie să fie în acord cu viziunea care face din noi un soi de ,,axis mundi”. Suntem, cu alte cuvinte, tirani, numai că încercăm să păstrăm aparența obiectivității. Totodată nu suntem conștienți că, de foarte multe ori, lucram împotriva noastră, deși credem cu tărie că alegerile făcute ne reprezintă. Suntem, să nu uităm, un cumul hermeneutic, adunăm și sortăm în spiritul unei deveniri care ne este de multe ori străină. Este ceea ce putem numi un dans al măștilor, nu atât conștiente, de fațadă, purtate de dragul de a măsura aprobarea socială sau din frică, ci mai degrabă inconștiente, pentru că nici noi nu știm direcția în care ne îndreptăm. De fapt, discuția poate foarte ușor să se mute în spațiul epistemologiei, să vedem exact cum putem cunoaște lucruri și ce înseamnă științificitate, însă la nivel ,,privirii ambientale” nu este relevant. Așa că, pentru noi, relevant este să înțelegem că în spatele alegerile se află poate, cum spunea și Cioran, niște obsesii. Totuși, dacă ar fi să mergem mai departe, cred că la orgine se află de fapt niște credințe. Ce sunt atunci credințele? Că nu sunt axiome, nu operăm schematic, nu îndeplinim coordonate și trasee epistemice, ci pur și simplu trăim. Dar în acord cu …?

Facebook Comments