Cartea își propune a fi un ghid în încercarea oricărui student de a aborda filosofic dimensiunea comunicării. Totodată, poate fi utilă și celor interesați de a se apropia de filosofie, dar și de comunicare. Astfel, vom avea în vedere câteva teme esențiale din sfera filosofiei, cunoscute în literatura de specialitate, dar și în istoria filosofiei. În măsura în care o să parcurgem etapele înțelegerii primordiale, a unei filosofii prime, a premiselor culturii noastre – văzute ca filosofie – o să putem să ajungem și în zona comunicării, la legăturile antropologice, economice, etice, sociologice dintre filosofie și comunicare. În primul rând, filosofia s-a transmis în agora prin viu grai. Poveștile, dialogurile platonice, miturile – au contribuit esențial și au format spațiul de comunicare care avea să fie etalon pentru ceea ce înțelegem astăzi prin sursă de informație, spațiu de desfășurare al informațiilor, elemente de diseminare, spațiul public, elemente de semiotică, planificare și publicitate, marketing, ori resurse pentru aprofundarea și studiul asupra comportamentului consumatorului. În acest mod, evident că retorica, mai ales ca mecanism de comunicare în sfera filosofiei, a contribuit substanțial la alcătuirea premiselor spațiului de comunicare actual.

 În acest sens, temele abordate de filosofia limbajului, hermeneutică, fenomenologie, epistemologie, ori de logică în genere, sunt intim legate de aparatul conceptual actual al comunicării. Mai mult decât atât, sfera publică a fost mereu analizată și gândită în toată complexitatea ei de filosofi. Mai simplu spus, filosofia nu s-a ocupat doar cu elemente de ontologie, ori metafizică, ci s-a impus în piața ideilor cu teme sociale, prin etică, filosofie social-politică, filosofia dreptului, ori de ce nu, prin abordarea și contribuțiile aduse la dezvoltarea psihologiei, antropologiei, sociologiei, economiei.

Filosofia limbajului a contribuit esențial și la dezvoltarea programării actuale, dar și la dezvoltarea rețelelor de cauzalitate ale aparatelor conceptuale pentru diferite discipline. Totuși, această lucrare nu are o abordare în sensul unei filosofii a limbajului, ci mai degrabă în sensul unei fenomenologii a vieții cotidiene. Pentru omul actual miza nu mai este metoda de lucru, abordarea născută din exigența epistemică, rigidă, elitistă, ci modalitatea facilă de a înțelege mecanismele antropologice ale vieții cotidiene. Vom dezvolta subiectul acesta spre finalul cărții, pentru că lucrarea în sine pleacă de la o idee fundamentală, filosofia s-a centrat pe calea adevărului și astfel s-a transformat de-a lungul timpului, fiind într-o continuă descoperire în raport cu istoria ei. De aceea, retorica, prefer să o văd mai aproape de ceea ce înțelegem astăzi prin comunicare, publicitate, spațiu public. Pentru sofistică, de exemplu, asocierea cu filosofia este esențială pentru că aduce cu sine o fundamentare epistemologică, cel puțin la nivel formal. Mai simplu spus, pentru spațiul comunicării nu este relevant discursul despre fundamente, după cum o să vedem în această lucrare, ci forma ca modalitate de a transmite un set de informații. Adevărul rămâne astfel al filosofiei, iar căutarea lui, metodele, argumentele, vor fi mereu împrumutate de specialiștii cuvintelor în scopuri mercantile.

După ce o să parcurgem drumul filosofiei ca o veșnică aplecare spre căutarea adevărului și vom fi înțeles că dimensiunea comunicării este intim legată de sfera epistemologică a filosofiei, o să avem în vedere perspectivele morale aflate în spațiul public, într-o lume fenomenologică, unde hermeneutica fiecărui fapt este tradusă deja cu privire la virtualizarea ei, deci transformarea socialului într-o lume virtuală, unde valorile fundamentale încep să dispară, iar cele pecuniare sunt ridicate la rang de venerație. Astfel, o să abordăm subiectul spațiului public ca o fenomenologie alumii vieții, iar în aceeași măsură o să schițăm și un cadru axiologic în vederea înțelegerii mediul actual de afaceri. Tot aici relevant va fi și discursul despre spațialitatea Dasein-ului, adică despre fenomenologia impersonalului, cât și discursul despre hermeneutica de consum văzută ca o dimensiune a omului.

În final, o să dezvăluim câteva perspective cu privire la mediul virtual și informatizarea excesivă de care dispune postmodernitatea. Practic, o să vedem influența noilor medii sociale și dezvoltarea cultului personalității pe fondul monumentalizării voinței de putere, așa cum a fost percepută și transpusă în postmodernitatea actuală de trend-urile narcisiste, de consumul de mase, de economia superficială și antropologia de moment, unde forma, ca expresie a comunicării, ia locul fondului filosofic.

Facebook Comments