539794_562106490487216_1186485108_n

Este foarte incitant să ai dreptate mereu, nu? Acest lucru se realizează foarte ușor în lumea rețelelor de socializare. Mai simplu spus, formula care stă în spatele socializării este una de întărire a egoului. Și mai simplu spus, orice gândăcel care se uită pe Wikipedia, devine în sine un etalon virtual, deci un trendsetter. Dacă rețelele de socializare își propun – principial – să ne aducă mai aproape, în realitate nu fac decât să pună bazele unui autism virtual. Acesta se traduce la rândul lui printr-un egocentrism exacerbat. În cuvintele lui Umberto Eco: “Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”.  Veți spune, care e problema până la urmă? În esență, dacă ne gândim la logica Impersonalului Se, de la Heidegger citire, nu este nicio problemă, ne situăm în paradigmă, deci nu este nimic excepțional.

Totuși, vedeți, în sfera asta virtuală, există și oameni care au mai citit două trei cărți, iar aceștia știu că de fapt să impresionezi pe Facebook, Insta, este o chestiune de normalitate pentru turme. Pentru un om care și-a câștigat, ca să zic așa, faima în mediile consacrate, specializate, miza nu există, deci nu ține să arate în vreun fel că este mai mult decât este. Știe când să mizeze și arată mereu cât trebuie să arate. Niciodată nu o să se expună cu adevărat, chiar dacă, pentru restul, pare că o face. În fond, modalitatea cea mai simplă să manipulezi este să arăți, nu să creezi suspiciuni, sau să dai cu gramul tocmai ceea ce nu ar trebui în veci arătat. După cum zicala, o persoană care vorbește mult, ascunde multe! Deci, pentru trendsetteri, că vin din blogging, jurnalism, că au niște cărți citite…și cele mai banale ,,scăpări” sunt controlate .”

Unde apare totuși tristețea? În timp, tot ce ține de sfera comunicării o să se transforme într-un autism de tipul ”doar eu am dreptate”. În această lume, deja prezentă, banalul devine excepțional, iar întrebarea pertinentă este înlocuită de răspuns. Discursul, oricare ar fi el, se transformă în locvacitate notorie, iar orice individ devine excepțional. În acest fel, atentatele vor fi mult mai prezente, crimele mult mai la îndemână, pentru că se dă liber la logica supraomului de masă, tot de la Eco, în care toți au dreptate. Culmea, având toți dreptate, se anulează reciproc și se omoară între ei.

Relativismul cultural în fond la dărmarea valorilor conduce. Și mai trist, că vorbim de distrugerea valorilor fundamentale. Crima fiind până la urmă împotriva umanității, pentru că sucombă reperele morale. Legea nu este suficientă, ea nu poate să țină loc de axiologie, cel mult poate să impună, să restrângă, dar niciodată nu poate să dea frâu liber la valori, mai ales dacă ele se nasc din restricții și violență. Deci, trăim, într-un fel, declinul nostru spiritual, e suficient doar să vedem cum orice proastă se crede doctor în antropologie pentru că își pozează cursurile, doar ca să impresioneze, sau idiotul care dă citate, fără să fi deschis vreodată o carte. Să nu mai vorbim de sexualitate la orice pas și animalism cu pretenție de sofisticare, astea sunt deja uzuale în spațiul virtual, iar viitorul nu face decât să se centreze în jurul acestor valori, adică lipsa lor, butaforia.

Facebook Comments