Rise-of-the-Planet-of-the-007

Când mă gândesc cum a fost ucis John Lennon îmi dau seama că teza mea privind natura barbară a omului se întărăşte pe zi ce trece. Nu merităm tehnologia pe care o folosim, pentru că tot ceea ce facem este să distrugem. Ştiu, sună prea tras de păr, dar oare oamenii care au gândit merită să fie ucişi? Şi nu mă refer aici doar la tehnică, la cultură în genere! Toţi oamenii care au reuşit să revoluţioneze cumva umanitatea au sfârşit tragic, ori au fost mereu în bătaia puştii. În România, de exemplu, nu cred să fi existat un om de cultură care nu fi fost schilodit de sistem, dar şi de oameni în genere. Suntem bestii, ăsta este adevărul.

Acum mulţi ani când mă ocupam de analizarea datelor S.E.O a celor care ajungeau pe blogul meu, am luat pentru prima oară contact cu ceea ce înseamnă de fapt omul. Mă gândeam ce fascinant este motorul acesta de căutare, cum se îmbină atâtea şi atâtea idei, ca noi să putem căuta: „Bărbaţi cu bani în Bucureşti, după locuri”, „Cum să mint mai uşor”, „Cum să fur”, „Cititul în talpă”. Atunci mi-am dat seama de un lucru banal, oamenii oricât de avansaţi vor fi din punct de vedere tehnologic, ei tot vor fi frământaţi de creierul reptilian pe care-l posedă. Şi aşa e. De exemplu, când mă invidiază cineva, se vede, se face roşu în obraji, nu are curaj să mă privească în ochi. E după manual. Iar dacă încearcă să ascundă asta, tremură, dă din mâini.

Nu suntem nimic altceva decât nişte bestii, cum ar fi spus George Carlin. Totuşi, mai sunt câteva excepţii. Care sunt alea? Ei bine, excepţiile sunt de obicei hulite, sunt rare, schimbă lumi, ies din tipare. Sistemul în fond este proiectat pentru a susţine şi cultiva mitul omului mediocru. Asta înseamnă linie mediană, cine iese de aici, exact ca în Patul lui Procust, i se taie capul! Şi nu mă refer aici la excepţii în sensul că, într-un oraş de provincie, ies unii în evidenţă, nu e vorba de asta! Plăsmuitorii, cum îmi place să-i numesc, sunt câţiva la suta de ani. Restul? Epigoni.

Aşa că nu merităm nimic din ceea ce folosim. Telefoane, maşini, cuvinte, filosofie. Nimic! Suntem mult prea mizerabili şi gregari, mult prea împuţiţi să merităm toate astea. Sigur că, dintr-o anumită perspectivă axiologică, nu merităm nimic. Însă, dacă revenim cu picioarele pe Pământ, ăştia suntem!

Facebook Comments