Ca simbol aş vrea inima ta

Am găsit în laptopul mai vechi nişte scrieri mai vechi. Nu-mi vine să cred ce distanţă se aşterne între autorul de atunci şi cel de acum, între omul de atunci şi cel de acum. De fapt, cred că lucrurile se schimbă mereu la nivel de forme, nu ştiu dacă pe fond. Este adevărat că nu te mai regăseşti în ceea ce erai, ar fi trist să nu o faci! Este adevărat totodată că lucrurile devin mai uşoare, prin prisma experienţei, însă durerea de a te rupe de ce ai fost odinioară, nu cred să fie uşor de pus pe hârtie. În fond, formele nu-ţi dau fondul? Şi cine ştie să separe fondul de forme când vorbim cu nesaţ de deşert?

Cine sunt eu? Aşa am pornit, în periplul meu filosofic de opt ani de zile, la drum. Care drum? Al cunoaşterii? Există aşa ceva? Nici nu mai contează, cert e că nimic nu e cert, nici măcar această axiomă! Şi totuşi mi-aş fi dorit să pot spune mereu mai multe despre mine, să pot să mă deschid cu adevărat pentru mine, să ştiu exact câte pot să fac, să nu fac!

Mulţi cred, astfel, că joaca de a creiona lumea este mereu despre vanitatea purtătorului, nici vorbă, e despre  nebunia de a ajunge mereu la necunoscutul fiinţei mele. Şi în acest fel, pot spune că i-am invidiat mereu pe cei care au ştiut dintotdeauna ce vor să facă! Cum poţi să-ţi dai seama la 5 anişori că vrei să te faci medic? Nu e oare o formă sofisticată de abuz, ar fi spus George Carlin!? Cam este, nu? Nu ai cum să te cunoşti aşa de bine încât să baţi cu pumnul în masă, mai ales în această privinţă! E clar că părinţii ţi-au insuflat cumva traseul!

Şi totuşi, în esenţă, tot nu mă interesează, pentru că nu regret nimic, nu am de ce, nu am lăsat cadavre în spate, nu am aruncat himere în dulap, nici măcar nu m-am încăpăţânat să cer mai mult de la mine, de la tine, de la oricine. Iar tot haosul care dansează acum în mine este de fapt oglinda iraţionalului mult aclamat. Poate că ar trebui să strâng într-un punct de fugă toată vacuitatea existenţei şi să o prefac în nămol, aşa o să am concretul în mâini şi o să ştiu că sunt mai mult decât o trestie pierdută pe niciun drum.

Facebook Comments