House_of_Cards_Frank_Underwood_promo

Ne-am învăţat să apreciem mai mult lucrurile concrete, bătute în cuie, dar uităm că lumea merge mai departe pentru că există un motor nescris care pompează suflet şi nesiguranţă. Poate că sună stupid, dar dacă ar fi să alegi în viaţă ceva, ar fi bine să alegi ceea ce îţi spune instinctul, nu calculul contabil. Sigur că nu există reţete, nu există cuie, nu există miraje mai mari decât nebunia de a deţine controlul, dar oare chiar putem să fim tirani până la capăt? Nimic nu contează! Nimic nu are rost! Nici măcar viaţa în ansamblul ei. Asta nu înseamnă că trebuie să te arunci în faţa primului tren venit, e vorba mai precis de faptul nescris de a lăsa voinţa de putere la răcoare. Nu-mi plac tiranii şi am impresia că peste tot dăm numai de tirani. Nu suntem într-un fel toţi bolnavi de putere? Suntem! Şi probabil că cel mai umil individ de la colţ de stradă este un tiran în felul lui. M-am plictisit!

Facebook Comments