urban guerrila 347 [800x600]

Nu ştiu ce este fericirea ta, ce este ea pentru tine, dar ştiu că fericirea mea e legată de tine, de prăpastia care ne separă. Dacă nu exişti, atunci o să mă mulţumesc cu gândul că te-am căutat toată viaţa. Aici nu mai e vorba de nimic, ci poate de un idealism dus până la limită. Nu mă mişcă nimic mai mult decât gândul de a da într-o zi peste tine. Ce ar putea să fie nimicul dacă nu este împărţit la doi? Ce ar putea să fie pereţii dacă nu ne ascultă pe noi? Ce ar putea să fie marea dacă nu am tinde spre nemurire?

Am alergat aiurea mereu, fără să găsesc noima actului, m-am speriat poate prea uşor şi am sortat la fel de uşor. Dar dacă şi tu crezi ca mine, dacă şi tu vezi ca mine, dacă şi tu vrei să oferi, atunci ar trebui să facem un pact, poate să ne vrăjim cumva destinul şi să dăm unul de altul. Ce frumos ar fi, nu? Ştiu că lângă tine nu ar trebui să mă forţez să fiu altul decât sunt. Ştiu că nimic nu ar ţine de teama de a te fi pierdut…

Facebook Comments