Bărbaţii vin de pe Marte, femeile de pe Pământ

Aşa cum unii sunt făcuţi să fie sclavi, iar alţii stăpâni, cum spune Nietzsche, şi în materie de inimă unii sunt făcuţi să ofere totul, iar alţii să nu ofere nimic. Dacă în planul pragmatismului câştigă mereu Aristocratul, pentru că ştie cum să pună problema, mai precis cum să calce în picioare şi să iasă ca el, când vorbim de inimă, lucrurile vin pe dos. Şi asta pentru că cel care oferă merge spre autenticitate, nu forţează nimic, nu pune problema în termeni contabili, poate pierde, dar undeva, acolo unde „nu contează”, câştigă! Şi nu pentru că ar vrea asta, ci pentru că nu o vrea, nu-şi proiectează în nici un fel scopul, nu-l corupe! În schimb, egoistul nu ştie decât să se uite în oglinda existenţei lui şi să compare, să numere, mereu să ceară mai mult, să tindă spre mai mult, până la saturaţie, până la contopirea cu lăcomia.

Totuşi, acest discurs, nu o să aibă niciodată valoare pentru egoist. Iar, din acest motiv, în planul concret al vieţii…el o să câştige, o să fie exact ca utilitaristul de la colţ de stradă care vinde ceasuri, numai că acum vinde inimi şi destine. Pentru el, exact cum era Aristocratul lui Nietzsche, ceilalţi nu contează, nu sunt nici măcar cantitate neglijabilă, sunt doar pretext pentru a lua viaţa la glumă, poate nici atât. În esenţă, nu câştigă nimic, dar, să fim serioşi, cine mai pune problema astăzi aşa?

Facebook Comments