DSCN6459r

Sunt în blogging de când lumea, mai precis de pe vremea Blogspot-ului, când existau o groază de oameni care se chinuiau să arate că fac ceva. Pe urmă, a apărut Facebook şi s-a revenit la perioada Hi5 unde toate primatele au devenit conştiente de faptul că sunt pe scenă. Ei bine, cu alte cuvinte, sunt în meseria Marketingului de cuvinte de ceva vreme. Blogul m-a ajutat să înţeleg cum gândesc utilizatorii reţelelor virtuale, ce caută, unde pot fi poziţionaţi, practic tranzacţionaţi în piaţă. Deci, dincolo de cuvinte siropoase şi „plângăcioase” se află o întreagă armată de cercetare, ba mai mult de experienţe. Îmi spunea cineva, acum câtva timp, că vrea să înveţe S.E.O, ca şi cum te-ai pune la masă să faci ciorbă. Şi acesta e şi mitul omului tehnic, are impresia că există o tehnică în toate, un patern care să poată fi mulat pe gâtul succesului.

Ca să faci S.E.O trebuie, mai înainte de toate, să ai talent la scris, să fi citit ceva psihologie asupra consumatorului, să fi parcurs nişte cursuri de filosofia limbajului, să nu-ţi fie străină logica elementară, dacă s-ar putea şi modală, de ordinul 1, cea matematică, ar fi perfect. Pe lângă, să ai ceva cultură, să poţi să anticipezi trendul. De aia marile reţele de socializare au în spate absolvenţi de filosofie, pentru că nu există un tipar, ci mai degrabă un model de a te rupe de modele, de a ieşi dincolo, de a surprinde esenţa. Cu alte cuvinte, nu baţi din palme şi devii făcător de minuni în Marketing. Sigur, dacă te duci la o Facultate cu profil, cu siguranţă o să înveţi să mimezi nimicul. Şi o spun şi în calitate de fost profesor de planificare media şi publicitate, etică în afaceri, în prezent cercetător, dacă vreţi să daţi crezare. Practic, nu este suficient să te familiarizezi cu nişte concepte, iar de acolo să crezi că poţi conduce lumea, fără să rişti, fără să investeşti, să pierzi, să judeci, să te loveşti de imensul numit turmă. În plus, fără un gram de cultură, nici vorbă! E doar butaforie şi prosteală, cât să dai impresia că faci ceva şi să nu râdă nimeni de tine.

Dar de ce am spus toate astea? Pentru că, în lumea tribală în care trăim, există o constantă – să nu generalizăm! Orice individ virtual, la orice articol, text, bagă acest „Să nu generalizăm”, iar cu asta se închide totul. E ca şi cum, din pâlcul impresiilor sale, când iese la lumină şi bâjbâie graţios, se anunţă constelaţia supremă a vieţii. Mă gândesc, primata numită om dacă nu ar mai fi generalizat, oare ar mai fi putut aceste bestii să comenteze în spaţiul virtual? Oare oile astea, folosite, transformate, cu creierele spălate, gândesc o secundă când afirmă că ar fi mai bine să nu generalizăm? Sigur că, din punct de vedere moral, nu e bine să judeci în haită, dar să nu judeci deloc? Ce ar fi fost matematica fără de generalizare, statistica, economia, sociologia, medicina, ştiinţa în genere? Nu ar fi fost nimic! În plus, primatele astea conştientizează oare că atunci când scrii un text banal pe un blog, scopul lui este tocmai să creeze dispute şi râvne? Conştientizează că e doar un truc stilistic? Sau că de fapt e vorba de un text în spaţiul lipsirii de judecăţi de valoare? Consecinţele acestei gândiri gregare sunt monstruoase şi reflectă foarte bine, aşa cum o arată şi Desmond Morris în lucrările sale, că încă operăm cu acel creier reptilian, încă suntem în peşteră. Consecinţa? Că apar mişcări de propagare în piaţă, unde oile sunt folosite fără să o simtă, chiar se identifică, culmea, cu mişcarea, iar de acolo cu tot tărăboiul care poate transforma viaţa actuală în haos „generalizat”. În fond, oile au fost folosite dintotdeauna, însă acum se întâmplă ceva periculos, asistăm la revolta oii, asistăm, pe logica supraomului post-modern, la revanşa luată în faţa barbariei istoriei. Cu alte cuvinte, barbarul de rând, acum, este pregătit să iasă în piaţă şi să spurce din adâncul voinţei sale. Iar aici intervin eu… chiar a voinţei sale?

Facebook Comments