craiul-de-curte-noua-sau-iubirea-virginelor

Ăsta e un concept interesant, cică ar exista persoane care se îndrăgostesc de inteligenţa altor persoane.  Adică, nu tu domne aspect fizic, ci aforisme din Kant! Acum, să fim serioşi, câţi bărbaţi ar putea să iubească o persoană doar pentru felul în care gândeşte? Poate că merge la femei, să zicem, dar să vezi un maimuţoi că alege citate în loc de sâni? Come on!

În plus, am observat o chestiune, caragialească aşa – Femeile care se consideră extrem de inteligente fug de bărbaţi inteligenţi pentru că vor să rămână în lumea lor, în bula lor de aer. În schimb, cele care sunt deschise cu adevărat vor să înveţe mereu, nu sunt auto-suficiente, nu pocnesc a înţelepciune. O femeie frustrată o să caute mereu un bărbat ideal, însă într-un cabotin.

Cât despre bărbaţii care spun că nu se pot culca cu proaste, am văzut nişte gânditori chipurile interesanţi, le vând o idee  din Cioran, sexul este banal prin excelenţă. Animalele nu au nevoie de o “academie” să facă sex. Ba chiar, dacă stăm să ne gândim, nici nu suferă, trec la fapte. Omul post-modern e aşa de umflat, frustrat sexual, încât fără să facă apel la băutură nu poate să gesticuleze barbar. Câinele nu are nevoie de vin să se „căţelească”, mereu am iubit cuvântul acesta, trece la fapte! În schimb, omul post-modern, chipurile open-mind, receptiv, surclasat de filme şi virtual, uită să o scoată din pantaloni fără să tragă un joint.

Consumerismul a făcut din omul actual o maşină inhibată. Avem nevoie de mijloace ca să fim naturali, avem nevoie de mijloace ca să ne lăsăm conduşi de instinct şi afecte. Pe logica asta, o să facem crime, doar ca să nu mai plângem! Şi aşa, noi nu suferim, noi suntem Zei!

 

 

 

Facebook Comments