Peste tot, oriunde am privi, or sa existe probleme legate de modul in care este gandita si perceputa Dreptatea. Vom avea, mai mereu, dispute pornind de la ce este drept, ce este nedrept. Sistemul va fi adulat de “castigatori”, pus la indoiala de “invinsi”. Toti se vor simti indreptatiti sa castige, iar urmarile pozitive sa fie puse in slujba lor. Este si omenesc, pana la urma.

Alegem, sortam, vedem partea plina a paharului, dar uitam ca exista si costuri. Si cum niciun sistem nu poate fi perfect, ci sortit entropiei, si legea are partea ei mai putin ideala. In esenta, tot ce este omenesc este supus concretului, deci coruperii intr-un sens platonician. Sau, cat mai simplu spus, diferentei dintre ideal si factual.

Orice aparat epistemic, fie ca vorbim de stiintele exacte ori de cele juridice, opereaza cu generalitati. Daca ne gandim la matematica, atunci o sa avem de a face cu axiome. Daca ne raportam la juridic, atunci vor exista mereu principii fundamentale (care se pot gasi si in planul moralei), iar in spatiul concret al actelor judiciare, norme. De unde rezulta disputa legata de Dreptate. De unde apar si cele mai mari controverse, intrinsec innodate actului juridic: Cum poti sa imparti dreptate si totusi sa nu o faci? Caci, legea, dupa cum se vede, mai ales in spatiul opiniei comune, este pusa la indoiala cu orice prilej. De unde deriva acest paradox? Din limbaj.

Si aici fac apel la H.L.A. Hart. Acesta afirma in “A Concept of Law” ca limbajul natural, dupa cum bine stim, este ambiguu. Conform teoriei sale, porozitatea lingvistica nu poate fi combatuta. Asa se iveste porozitatea legii, locul din care se nasc disputele avocatilor, spatiul din care deriva atatea si atatea polemici, sansa data combatantilor.

Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/de-ce-nu-exista-legi-perfecte–s7895.html#ixzz2Y4TNWBBv

Facebook Comments