Dacă etica se desfăşoară în jurul lui Eu, Tu, El, [1] atunci şi etica în afaceri trebuie să se manifeste în spaţiul acestui formalism. Cu alte cuvinte, etica în afaceri are la bază moralitatea elementară.[2] Dacă relaţiile dintre oameni nu ar avea un stâlp de susţinere, atunci nici etica afacerilor nu ar fi posibilă. Este vorba, în primul rând, de cutuma care obligă la normă. Etica afacerilor normează, dacă putem să formulăm astfel, interesele actorilor, obligându-i să păstreze intact principiul de la care au pornit în „disputa” pentru câştig. Mai mult decât atât, etica în afaceri se impune, este o necesitate. Într-o lume dominată de politici imorale,[3] este nevoie de un cadru moral, de o tablă de joc onestă. Nu numai pentru cei care sunt implicaţi direct în afaceri, ci şi pentru cei care participă activ la cumpărarea / prestarea diverselor servicii. Este vorba, bineînţeles, de consumatori, salariaţi, grupuri sociale, comunităţi locale[4]. Din acest melanj ar trebui, practic, să se dezvolte raţiunea eticilor în afaceri.

 Dar iată cum este văzută etica afacerilor în literatura de specialitate:  R.T. George – defineşte etica în afaceri drept: „perspectivă etică, implicită în comportament sau enunţată explicit în practică, a unei companii sau a unui individ care derulează afaceri”.[5] La acest nivel de înţelegere, etica în afaceri ar fi o conduită minimală ce se poziţionează între cei care derulează diverse activităţi economice.

P.V. Lewis – defineşte drept: „acel set de principii sau argumente care ar trebui să dirijeze conduita în afaceri, la nivel individual sau colectiv”[6] Demersul lui Lewis ne sugerează că etica are deja stabilit un teren ferm. Nu se pune problema de relaţionare, ci de trasare a unei direcţii. Etica în afaceri – în acest sens – trasează şi reglementează spaţiile ontice[7] ale demersului etic în afaceri, dacă ar fi să facem apel la Heidegger.

R. Crisp – care a tradus Etica Nicomahică a lui Aristotel în engleză, defineşte etica în afaceri drept: „străduinţele filosofice ale fiinţelor umane de a sesiza principiile care constituie etica în afaceri”[8] – etica în afaceri urmăreşte astfel să evalueze şi să susţină valorile fundamentale şi normele care ar trebui să gestioneze jocul economic. Se referă aici la acele principii enumerate de Lewis.

Laura Nash – „etica în afaceri reprezintă studiul modului în care normele morale personale se aplică în activităţile şi obiectivele firmei.”[9] Aici, autoarea, spre deosebire de Lewis, face un pas mai departe şi ne arată că, etica în afaceri, ar trebui să scoată la vedere „problemele specifice”, adică să identifice principiile de la care porneşte şi să stabilească un „bilanţ moral” al acestora în funcţie de încercările personale ale individului.

A. Crane, D. Matten – „etica în afaceri reprezintă studiul situaţiilor, activităţilor şi deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în legătură cu binele şi răul.”[10] Această abordare este destul de laconică; în primul rând, autorii, pornesc de la ideea că există un cadru comun, fără prea multe porozităţi, din care se pot extrage cu suficientă ambiţie morală toate instrucţiunile cu privire la gestionarea răului, dar şi a binelui.


[1] Cf. Vasile Morar, Etica în afaceri şi politică, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2006, pp. 11-16.

[2] Vezi Niculae Bellu, Dimensiunea morală a existenţei umane: o cercetare ontologică, Editura Paideia,  Bucureşti, 2012.

[3] Cf. George Colang, Adela Gavrilescu, Portretul omului contemporan. Barbarul, Editura Minerva, Bucureşti, 2011.

[4] Stakeholders.

[5] R.T. De George, Business Ethics, Macmillan, New York, 1990, p.3.

[6] Vezi P. V. Lewis, Defining „Business Ethics”: Like Nailing Jello to the Wall, în „Journal of Business Ethics”, 14/1985, p. 839 – 853

[7] Vezi M. Heidegger, Fiinţă şi timp, Humanitas, Bucureşti, 2006, pp. 5-27.

[8]Cf. Ch. Cowton, R. Crisp, Business Ethics. Perspectives on the Practice of Theory, Oxford University Press, 1998, p. 9.

[9] Laura, Nash, Good Intentions Aside. A Manager’s Guide to Resolving Ethical Problems, Boston, Massachusetts, Harvard Bussines School Press, 1995, p. 5.

[10] A. Crane, D. Matten, Business Ethics. A European Perspective, Oxford University Press, 2004, p. 8

Facebook Comments