Mă gândesc cât timp putem să pierdem în nebunia noastră de a controla ceea ce spun şi gândesc alţii. Cât de mult ne consumăm, cât de mult ne desfigurăm intenţiile reale, doar pentru a le falsifica în voie.

Ar trebui să înţelegem că toţi oamenii sunt preocupaţi în primă instanţă cu lumea lor, şi numai cu ceea ce reprezintă această nebuloasă. Restul, locvacitate, joc şi aiureală. Noi nu putem să controlăm lumea, noi nici nu avem de ce să o facem, chiar nu este rentabil, şi chiar nu este suficient de inteligent să crezi că toţi au ceva cu tine. Toţi au ceva cu ei – şi numai cu ei – iar dacă cumva te afli în spaţiul lor de cauzalitate, atunci au ceva şi cu tine. De aici, şi până la fabulaţii nebune, încercări tiranice şi frâmântări viscerale…este o cale foarte lungă.

Să învăţăm să ne negociem pe noi, să ne dezvelim şi să năzuim cu adevărat în spaţiul nostru – numai al nostru – şi să-i lăsăm pe ceilalţi; ei nu vor putea să intervină decât dacă le lăsăm portiţa deschisă. Mai exact, dacă-i chemăm cu ardoare la noi!

            Titul corect ar putea fi: Este mult mai rentabil să te gândeşti la tine, şi să laşi capra vecinului în pace.

Facebook Comments