Bărbatul are un avantaj şi un dezavantaj, acela de a fi puternic fizic. Însă, femeia viperă are avantajul de a se lăsă bătută, de a încerca cu orice manevre să beneficieze de statul ei de “neajutorat”. Bărbatul maimuţoi, pe lângă faptul că are muşchi, mai are o altă problemă, nu prea poate să-şi controleze sentimentele şi pulsaţiile. Pe acest fapt mizează femeia viperă, care caută cu ardoare să fie victimă, să joace teatru ieftin, să se tăvălească în chinuri, proiectându-şi totul cu cea mai mare viclenie şi mârşăvie. Nu există nimic mai crud pe lume decât răzbunarea şi focul cu care se îmbracă femeia viperă. Şi când e vorba de femei – la fel gândeşte – pentru ea totul este doar mijloc şi dispreţ. Femeia viperă atacă bărbatul şi femeia “simplă” cu aceeaşi ferocitate cu care îşi seduce propria-i viaţă.

Într-o continuă stare de victimizare, dar şi de dispreţ, femeia viperă nu se lasă înduplecată, ci adulmecată de gândul că poate deţine controlul cu orice preţ. Vipera niciodată nu se va lăsa prădată, niciodată nu va sta în umbră, chiar dacă este mai mereu în abscons, mereu va purta şi va negocia un teren de forţă şi putere. Mai tot timpul îşi va duce crucea în spate, dictonul de tratare. Unde va fi ceva de rostit, de refăcut, de îndreptat va fi rost şi de femeia viperă. Pentru că totul în jurul ei este doar o trecere, un mijloc de a se preface, de a judeca şi de a trata ca un medic fiecare boală în parte. Orice viperă îşi seduce victima cu un soi de alinare, dar niciodată ea nu poate fi blândă, suavă, ci gregară, căci în adâncul ei rămâne doar instinctul de cotropire avară, atât şi nimic mai mult.

Facebook Comments